De la Mr. Burns din The Simpsons la Cruella de Vil sau Lex Luthor, cultura populară a creat imaginea omului bogat lipsit de scrupule, gata să sacrifice totul pentru putere. Dar cât adevăr ascunde acest stereotip? Un val de cercetări din psihologie sugerează că relația dintre bogăție și egoism nu este doar o ficțiune.
Mai multe studii internaționale au arătat că persoanele înstărite tind să manifeste mai des comportamente lipsite de etică — trișează mai ușor, sunt mai puțin dispuse să ajute și își centrează atenția asupra propriilor interese. Într-un experiment clasic, cercetătorii au observat că șoferii de mașini scumpe opreau mult mai rar pentru a lăsa pietonii să traverseze. Conform datelor, probabilitatea ca un șofer să încetinească scade cu 3% pentru fiecare mie de dolari adăugați la valoarea automobilului.
Tendința nu se oprește la volan. Psihologii finlandezi au descoperit că proprietarii de mașini de lux prezintă mai frecvent trăsături de personalitate precum rigiditatea, lipsa de empatie și dificultatea în relațiile sociale. Cu alte cuvinte, statutul înalt pare asociat cu o predispoziție mai mare către egoism.
Triada sumbră a succesului
Pentru a explica această legătură, psihologii recurg la un concept numit „triada sumbră” — un set de trăsături care include narcisismul, machiavelismul și psihopatia. Persoanele care le manifestă tind să fie calculate, lipsite de remușcări și preocupate obsesiv de putere. Studiile arată că aceste trăsături, deși negative moral, pot favoriza ascensiunea profesională și acumularea de avere, notează Psych.org.
Un studiu derulat pe o perioadă de 15 ani a constatat că indivizii cu scoruri ridicate la aceste trăsături ajung mai des în poziții de conducere și devin mai bogați. De altfel, procentul de psihopați clinici este estimat a fi de trei ori mai mare în consiliile de administrație decât în populația generală.
Când bunăstarea devine o formă de gol interior
Lectorul britanic Steve Taylor, de la Leeds Beckett University, oferă o interpretare mai profundă: oamenii cu tendințe egoiste și reci trăiesc o „separare psihologică” de restul lumii. În cartea The Fall, Taylor scrie că această deconectare de ceilalți produce un gol interior care îi împinge să caute validare prin bani, statut și control.
„Lipsa empatiei le oferă un avantaj competitiv – nu se opresc în fața suferinței altora atunci când își urmăresc interesele”, notează psihologul. În consecință, aceiași factori care îi fac eficienți în afaceri îi fac totodată mai reci în relațiile umane.
Desigur, nu toți cei bogați se încadrează în acest tipar. Mulți au ajuns la succes prin talent, inovație sau chiar dorința sinceră de a contribui la binele comun. Însă, în ansamblu, cercetările arată că bogăția amplifică tendințele de izolare și reduce empatia.
Banii nu cumpără fericirea
Paradoxal, acumularea de avere nu aduce întotdeauna fericire. Studiile realizate de laureații Nobel Daniel Kahneman și Angus Deaton au arătat că satisfacția crește odată cu venitul, dar doar până la un prag — aproximativ 75.000 de dolari pe an (echivalentul a circa 110.000 de dolari în 2025). Dincolo de acest punct, creșterea veniturilor nu mai influențează semnificativ nivelul de fericire.
Cercetări recente au nuanțat concluzia: pentru cei cu o viziune sănătoasă asupra vieții, bunăstarea continuă să crească odată cu veniturile; pentru cei dominați de ambiție și competiție, fericirea stagnează sau chiar scade.
De fapt, studiile arată că persoanele obsedate de succesul financiar tind să fie mai puțin satisfăcute de viață pe măsură ce câștigă mai mult. Acolo unde altruismul aduce liniște, egoismul pare să adâncească golul interior.
În cele din urmă, știința confirmă ceea ce arta a intuit de mult: bogăția poate oferi confort, dar nu garantează compasiune. Cei care trăiesc pentru bani ajung adesea prizonierii lor. Iar dacă există o morală a acestor cercetări, ea ar fi simplă: mai puțin despre a avea, mai mult despre a fi.
Comentează