Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

INTERVIU Mihail Neamțu se dezlănțuie și vorbește despre taxarea Bisericii, restricții, CTP și preoți corupți: 'Iată drama României! Mare păcat!'

mihail neamtu

Neamțu. Nu ”neamțu'” ăla, ci Mihail Neamțu. Teolog, cu diplomă de doctor. Filosof, cu diplomă. Politician cu studii făcute ”pe bune”, cum le place unora să se laude, și în țară, dar și în străinătate. Creștin ortodox asumat, vocal și mărturisitor. Omul rar de care România are nevoie, dar pe care România nu îl folosește. Teologul pe care Biserica îl recunoaște, dar fără să profite de calitățile, expunerea și puterea pe care le are.

Cei mai mulți dintre români îl cunosc pe Mihail Neamțu pentru aparițiile sale politice alături de Traian Băsescu. Neamțu are o etichetă pe nedrept pusă. Din nefericire, politica din România chiar nu are un neamț veritabil. Ortodoxia are un Neamțu, vocea care se aude și care are trebuie să se audă.

Mihail Neamțu a acceptat provocarea STIRIPESURSE.RO și a răspuns la câteva întrebări într-un interviu în totalitate legat de ortodoxie și Biserica Ortodoxă. Neamțu a vorbit despre marea dramă a României, dar și despre unele dintre problemele clericilor ortodocși, de multe ori ascunse.

Citește și: OPINIE Blestemul lui Udrea

”Biserica a fost o mângâiere în această perioadă tulbure”! O spune răspicat teologul, politicianul, filosoful, scriitorul și ortodoxul Neamțu. Despre Patriarhul Daniel, botez, ÎPS Teodosie, Cristian Tudor Popescu, despre  ”derapajele clericalismului ori păcatele de arghirofilie, netransparență și corupție din anumite medii ecleziastice”, toate sunt abordate de cel care merită să fie pus sub o cu totul altă lumină. Acea lumină, pentru că, fără să exagerăm, Mihail Neamțu chiar este lumină în comparație cu ce mișună în clasa politică.

Cristi Șelaru: Domnule Mihail Neamțu, sunteți una dintre vocile autorizate care poate să vorbească și despre Biserică, dar și despre politică, în același timp, date fiind pregătirea academică, experiența și pasiunea pe care o aveți pentru ambele domenii. Ați fost, și sunteți, una dintre vocile care a luptat pentru libertatea religioasă în aceste ultime 12 luni în care existența ne-a fost pusă în pericol de temutul virus SARS-COV-2. V-ați simțit singur vreun moment pentru că multe dintre ”vocile” Bisericii au ales să tacă?

Mihail Neamțu: Vă mulțumesc. Orice laic care participă la viața Bisericii e autorizat să aibă opinii despre creștinism și politică. Suntem, simultan, cetățeni și credincioși.

Singurătate? Cred că cel mai dur sentiment de abandon și solitudine îl au vârstnicii. E suferința adâncă și nemărturisită a românilor de peste 50 ani: ne-au plecat copiii. În plină pandemie (și campanie electorală) am descoperit această durere surdă în piețe, pe stradă. Mă opreau doamne de 65-70 de ani, uneori foarte distinse ori cochete, care-mi spuneau, cu lacrimi în ochi, că nimeni n-are să le aducă mâncare, o mângâiere, o vorbă bună. Biserica, în această perioadă cumplită, a funcționat ca pansament veritabil pentru inimi rănite. Preoții și membrii consiliilor parohiale s-au organizat și au trimis hrană la cei izolați care efectiv nu-și mai suportau singurătatea.

Ceva e bizar în modelul de viață proclamat la televizor: ne lăudăm în gura mare că fiii sau fiicele noastre au plecat în Occident, cu odrasle cu diplome, instruite și descurcărețe, dar ne plângem în secret de milă pentru că la vârsta a treia trăim izolați chiar și de sărbători, fără tihna unei mese sub un nuc falnic, alături de prunci și nepoți. Iată drama României ruptă în două: cei vârstnici rămași acasă, în case ori apartamente nevizitate de nimeni, și cei tineri, majoritatea plecați în Occident, orientați spre profit, carieră, succes material. Eu nu judec pe nimeni, ci doar spun că e bine să trăiești cu toate consecințele alegerilor tale.

Pentru milioane de români, Biserica a fost o mângâiere în această perioadă tulbure. Ce nu știu politicienii este că toate cântecele, rugăciunile, experiența sacramentală (cum ar fi spovedania sau împărtășania) au un efect psihoterapeutic extraordinar asupra oamenilor moderni. N-o spun eu, ci Carl Gustav Jung într-una din prelegerile sale despre nevroză: cine urmează disciplina spirituală a mărturisirii păcatelor capătă un plus de forță în lupta cu partea întunecată a personalității (umbra, așadar).

În pandemie s-au asigurat serviciile private de alimentație prin livrare la domiciliu. S-au ținut magazinele deschise. S-au investit miliarde de lei în achiziții pentru secțiile ATI. Ce-a lipsit? Recunoașterea nevoii de servicii spirituale. Decretele militare au blocat drumurile spre cimitir sau altar. Mănăstirile au fost golite de pelerini. Mare păcat! În primele secole după Hristos, biserica locală era, de fapt, un mănunchi de familii care trăiau cu bucurie și solidaritate misterul liturgic al prezenței lui Dumnezeu, altfel spus experiența concretă a comuniunii între frați și surori. Astăzi privim Biserica doar ca pe-o instituție betonată, precum un sediu de bancă. Ar fi o mare eroare. Biserica suntem noi, cu virtuți și păcate.

Cristi Șelaru: Guvernul și președintele României, alături de aproape toate instituțiile statului român, au părut să dea un asalt la adresa credincioșilor, vizați fiind îndeosebi ortodocșii. Cum ați apreciat atunci și cum vedeți acum tot ceea ce s-a întâmplat?

Mihail Neamțu: Vă fac o mărturisire: în 2020 am petrecut cel mai trist Paște din viața mea. Ca voluntar al unei parohii de cartier, am fost uluit să descopăr, în noaptea Învierii, că eram singurul om, afară de preoți, care s-a împărtășit. În loc să intensifice rugăciunea, poporul român a fost invitat s-o lase mai moale cu tot ce înseamnă spiritualitate, stare de veghe, pietate. M-am simțit plonjat într-un scenariu specific ateismului instituțional! Evident, după Sfintele Paști golite de bucuria comuniunii, românii s-au putut distra toată vara într-o îngrămădeală cu pretexte artistice sau culinare care ne-au și adus valul doi. Ce m-a deranjat a fost dubla măsură...

Cristi Șelaru: Conform ultimului raport, BOR a săvârșit fapte de caritate de 38 de milioane de euro în ultimul an. Știri la marile televiziuni despre asta nu au fost. Cum vedeți raportul acesta dintre presa mainstream și Biserică?

Mihail Neamțu: Deși n-am să neg derapajele clericalismului ori păcatele de arghirofilie, netransparență și corupție din anumite medii ecleziastice, Biserica rămâne profund implicată în viața comunității. Sume uriașe se duc spre fapte de milostenie. Avem filantropi reali și aceștia nu sunt deloc prezentați de presa mainstream. Așa s-a născut curentul anti-BOR care deplânge existența ”popilor”, socotiți un fel de balast pentru societate. Cei care ascultă până noaptea târziu, până la ora 12, spovedania unui alcoolic anonim, nu primesc cinstea și respectul cuvenite. Așa cum spuneam, funcția culturală, psiho-terapeutică, ba chiar motivațională, a oamenilor Bisericii e neglijată și atunci creștinii sunt invitați să devină, fiecare în parte, o Cenușăreasă a Statului asistențial.

În realitate, Biserica face mult mai mult: ne educă intelectul (prin teologia paradoxurilor dogmatice), ne șlefuiește gustul (prin iconografie, muzică și arhitectură), ne îmbogățește cultura generală (prin trimiterea frecventă la istoria neamului). Biserica înalță sufletul omenesc și ne revelează, totodată, adâncimile inimii – o misiune ratată de școala publică, ministere, corporații sau agenții guvernamentale.

Cristi Șelaru: S-a discutat foarte mult, în ultima vreme, despre pedobaptism, existând voci chiar ale Bisericii, între care și ÎPS Calinic al Argeșului, care au cerut o primenire a ritualului. Cum interpretați toate acestea?

Mihail Neamțu: Cheia este cateheza. Înainte de botez, părinții ar trebui să fie informați, pregătiți, instruiți: ce înseamnă tripla scufundare? Dar lepădările? Dar unirea cu Hristos? Cateheza a fost o instituție esențială în Biserica primară. Fără doar și poate, ritualul nu poate fi schimbat, dar ceea ce trebuie să înțelegem, dincolo de ritual, e semnificația gestului preoțesc. Adesea, un preot se află sub presiunea familiei care cere botezarea unui copil bolnăvior. Din acest motiv, greutatea deciziei privind botezul copiilor revine părinților și nașilor. Dacă și-ar asuma sub semnătură acest ritual, cred c-am avea de ambele părți un plus de grijă, maturitate și responsabilitate.

Cristi Șelaru: Așa cum era de așteptat, ortodocșii și bisericile lor sunt focare de virus SARS-COV-2 în ochii multora. O acuzație venită, voalat, chiar și de la autoritățile centrale. Cum să facă față Biserica în fața unui astfel de val?

Mihail Neamțu: Mi se pare o acuzație niciodată demonstrată cu cifre. Consider că numai oamenii care sunt în afara bisericii pot să lanseze asemenea ipoteze. Credincioșii pe care i-am văzut la slujbe aveau o cumințenie care-i făcea să-și pună tot timpul masca.

Cristi Șelaru: Patriarhul Daniel s-a ținut departe de vâltoarea din ultimele luni, cu anumite excepții punctuale. Chiar și așa, nu a scăpat de critici și atacuri, unele dintre ele fără precedent, dacă mă gândesc doar la jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Ar fi trebuit să fie mai prezent în spațiul public?

Mihail Neamțu: Prezența e definiția însăși a unui Păstor. Modelul nu poate fi decât Iisus, Cel care a vorbit și cu reprezentanții puterii seculare, cu Pilat din Pont, dar și cu ambasadorii puterii religioase, Ana și Caiafa. Blândul Păstor s-a adresat tuturor, de la pescari până la oieri, de la intelectuali precum precum Pavel din Asia Minor până la vameși (ca Matei) sau doctori precum evanghelistul Luca. Prin urmare, da, un Patriarh trebuie să dialogheze cu oricine cunoaște regulile dialogului. Nu e cazul jurnalistului Cristian Tudor Popescu, transformat într-un critic virulent, dar lipsit de orice urmă de educație teologică. Cred c-ar fi mai înțelept ca CTP să rămână la comentariile despre tenis și cinematografie, lăsând tema Bisericii pe mâini mai bune.

Cristi Șelaru: Se discută despre o posibilă reactivare a Mitropoliei Tomisului. ÎPS Teodosie este ierarhul cu cea mai mare activitate publică și liturgică din ultimul an, devenind extrem de vizibil, mai ales în mediul on-line, unde slujbele sale, chiar și cele ținute la miezul nopții, depășesc câteva mii de persoane care se uită în direct. Cât de oportună este o reînființare a acestei vechi mitropolii?

Mihail Neamțu: Nu sunt foarte oportune acum revendicările de tip patrimonial. Prioritatea Ortodoxiei, astăzi, este evanghelizarea și, deci, reîncreștinarea națiunii române. Atât la Constanța, cât și în alte locuri din țară, e nevoie nu de funcții, ci de prezență misionară, sfințenie și compasiune.

Cristi Șelaru: Libertatea religioasă, așa cum a stabilit chiar raportul OSCE din iulie 2020, a fost grav încălcată în România. Mulți dintre noi, inclusiv preoți, au aflat abia în acest an ce drepturi au. Considerați că este nevoie de o alfabetizare religioasă mai intensă?

Mihail Neamțu: Este nevoie de o mai mare alfabetizare politică a oamenilor religioși și de-o alfabetizare religioasă a oamenilor politici. Poate că este timpul să ieșim din această psihologie a cetății asediate care s-a învățat, din pricina ocupației otomane, să ceară foarte puțin și să cedeze prea mult. Este timpul să vorbim mai răspicat Cezarului, așa cum au făcut-o apostolii lui Hristos, în fața reprezentanților Romei.

Cristi Șelaru: Ce probleme ați identificat în Biserică?

Mihail Neamțu: N-am căderea morală să emit judecăți de valoare. Totuși, prietenii care nu prea trec des pragul Bisericii îmi spun că resimt o distanță accentuată între o ierarhie stratosferică și clerul insultat și batjocorit prin ziare. Discrepanța între luxul unor mănăstiri și sărăcia credincioșilor iarăși supără. Cel mai periculos rămâne, însă, fenomenul formelor fără fond: Facultăți de Teologie fără studenți pregătiți, școli doctorale fără biblioteci, etc. Biserica nu poate rămâne o instituție vie dacă va continua să transforme noțiunea de binecuvântare într-un concept birocratic de servilism onctuos și viclean. Ascultarea este o noțiune duhovnicească, menită să cultive smerenia, nu încremenirea în proiect, stagnare brejnevistă sau lipsa de inițiativă. Biserica va trebui să dea credit laicatului capabil să ofere răspunsuri rapide la crizele societății.

Mi se pare urgentă debirocratizarea Bisericii și descătușarea energiilor ascunse ale credincioșilor capabili să apere prin faptă și vorbă nestematele creștinismului răsăritean, atât din punct de vedere moral-filantropic, cât și istoric, filozofic sau cultural. E timpul să reinventăm, la interfața cu platformele social-media, disciplina numită apologetică. Dincolo de zidurile sinagogii din Atena, Apostolul Pavel a avut curajul să coboare într-un loc periculos, adică în Areopag, în inima cetății, acolo unde zgomotul și deriziunea ignoranților nu te iartă. Spațiile perfect amenajate, unde nu îți confrunți adversarii, produc iluzii optice chiar și pentru cei mai inteligenți ierarhi. De aceea propun un creștinism dialogic, argumentativ, ofensiv, profetic, urban, adaptat și conectat la noile comunități online. Suntem în secolul XXI și noi predicăm oamenilor nu un mesaj medieval, ci un adevăr etern.

Cristi Șelaru: Considerați că Biserica Ortodoxă și ortodoxia se află în pericol?

Mihail Neamțu: Ne paște irelevanța socială. Suntem, statistic, foarte mulți, dar lipsiți de greutate politică sau mediatică. Biserica va fi în curând nu doar subfinanțată, ci și suprataxată. S-ar cuveni să predicăm, pe lângă isihie și contemplație, virtuțile antreprenorului, ale bunului gospodar, ale tânărului capabil de eficiență administrativă, nu doar ritualism gol. Poate Biserica va rămâne, în viitor, compusă numai din sufletele celor care au foame de Dumnezeu, rostesc Crezul și pariază pe totus Christus, nu pe vreo ideologie etno-naționalistă. Această Biserică va redescoperi și apetitul pentru misiune, pe urmele lui Chiril și Metodiu, doi bărbați care au plecat din Tesalonic și au ajuns în Moravia, vestind Evanghelia și unificând Europa. Ortodoxia, în fond, e creștinismul integral și universal. Ea nu poate să fie circumscrisă, limitată sau cantonată unui simplu teritoriu geografic. Dacă este Ortodoxia este adevărul despre firea omului și despre bunătatea lui Dumnezeu, atunci mesajul nostru trebuie să răzbată dincolo de granițele unei limbi, fie ea și dulcea limbă românească. Creștinismul trebuie regândit plecând de la atributele Duhului Sfânt, între care cel mai prețios este ubicuitatea.”

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.