Industria de apărare și necesitatea de a o întări sunt subiecte importante nu doar în România, ci în întreaga Uniune Europeană și în țările apropiate din punct de vedere economic și politic, cum sunt Marea Britanie, Elveția, Norvegia și Islanda.
Perioada numită „Dividendul de Pace”, când Occidentul a redus cheltuielile militare și a alocat mai multe resurse pentru programele sociale, s-a încheiat brusc. Aceasta s-a întâmplat din cauza agresiunii militare aproape de noi, care a început în 2014, odată cu ocuparea Crimeei, și care s-a intensificat recent prin atacul asupra Kievului. În plus, Statele Unite au crescut presiunea asupra țărilor aliate să aloce un procent mai mare din PIB pentru apărare.
Industria de apărare a statelor cu economie de piață s-a integrat tot mai mult cu cea aeronautică, iar tehnologiile „dual-use” sunt astăzi fundamentale în domeniul securității și inovării. Materiile prime, chimia munițiilor, industria automotive, navală, electronică, IT&C și spațială sunt strâns legate, într-un lanț complex de valoare și cercetare-dezvoltare.
În România, provocarea majoră rămâne lipsa unor date clare și detaliate privind companiile cu activități militare, dată fiind subraportarea și fragmentarea CAEN-urilor, dar se observă o dinamică pozitivă prin investiții locale și străine, inclusiv prin contracte OFFSET.
Între pionierii aviației și tradiția aeronautică de peste un secol
România a fost odată în avangarda lumii în domeniul aviației și industriei aeronautice. Începând cu Traian Vuia, care în 1906 a realizat primul zbor autonom cu un aparat mai greu decât aerul, până la Aurel Vlaicu și Henri Coandă, țara noastră a contribuit esențial la dezvoltarea aviației mondiale.
Pe lângă acești mari pionieri, au existat și alte personalități marcante, chiar dacă nu toți erau etnici români: Conrad Haas, la Sibiu, a inventat și lansat prima rachetă cu trei trepte din lume în 1529; Hermann Oberth, etnic german din Transilvania, a pus bazele științei rachetelor moderne, iar discipolul său, Wernher von Braun, a condus programul Apollo la NASA.
Industria aeronautică românească s-a consolidat în perioada interbelică, cu IAR Brașov ca pilon principal, fondată în 1925 printr-un parteneriat româno-francez, alături de alte întreprinderi importante ca SET și ICAR.
Acestea au produs avioane militare și civile, iar în perioada interbelică România a dezvoltat o industrie grea militară robustă, cu fabrici pentru arme, muniții, tunuri și blindate, cum ar fi Malaxa, Reșița, Cugir sau Arsenalul Armatei.
După o stagnare tehnologică în perioada comunistă și pierderea din urmă după Cortina de Fier, în prezent România se află la o răscruce, având o oportunitate uriașă de revitalizare a sectorului aero-defense prin integrarea în lanțurile europene de cercetare, dezvoltare și inovare, odată cu refacerea independenței militare a Europei față de SUA.
Istoria recentă a industriei aeronautice și de apărare din România
Anii de tranziție post-comunistă au fost dificili pentru industria militară românească, marcând o perioadă de stagnare și pierdere a poziției tehnologice. Cu toate acestea, sectorul aeronautic a beneficiat de două avantaje majore față de industria de armament controlată de ROMARM: privatizarea companiei MEBO (păstrând echipa de management) și listarea la Bursa de Valori București a Turbomecanica și Aerostar. Aceste mișcări au adus mai multă transparență și rezultate financiare decente, chiar dacă nu spectaculoase.
IAR Brașov, cu capital de stat, a reușit să se mențină cu rezultate acceptabile și contracte continue pe parcursul acestei perioade. În schimb, companii precum Romaero București (în insolvență de mulți ani) și Avioane Craiova au întâmpinat probleme serioase. Acestea au consumat resurse mari, în special pentru programul de modernizare a aeronavelor IAR 99 Șoim, dar au livrat foarte puține aparate, niciunul omologat și pregătit pentru utilizare.
Deși industria a trecut printr-o perioadă de „rugină post-comunistă”, un punct luminos a fost păstrarea unor competențe inginerești valoroase. Aceste competențe au atras investiții străine, care, deși nu produc avioane sau elicoptere complet, fabrică componente și subansamble integrate în lanțurile globale de valoare adăugată și cercetare-dezvoltare.
Excepția este Airbus Helicopters Ghimbav, un joint venture între Airbus (60%) și IAR (40%), care poate asambla elicoptere în România.
Odată cu integrarea în NATO și Uniunea Europeană, au venit investiții străine directe în sectorul aeronautic, mai ales în fabricarea de piese și subansamble, dar mai rar în zona apărării – până în prezent, când acest sector începe să se redreseze.
Investitorii străini au ales atât locații „brownfield” (fabrici existente, cum ar fi Airbus Helicopters la Brașov-Ghimbav), cât și „greenfield” (fabrici construite de la zero), în zone precum Baia Mare, Iași, Turda și Craiova.
Pe lângă companiile tradiționale românești, au apărut jucători internaționali precum Airbus Helicopters Brașov, Premium Aerotech (Germania), Montana Baia Mare, Sonaca Turda și BMT Iași.
Un rol important îl joacă și CARFIL SA Brașov, parte din CN ROMARM, care produce drone militare în colaborare cu Periscope Aviation din SUA, urmând să devină un hub de drone în parteneriat cu Ucraina.
În cercetarea aeronautică, Bucureștiul găzduiește institute importante precum INCAS „Elie Carafoli”, INCD Turbomotoare Comoti, STRAERO și divizia de R&D a Airbus Defense & Space.
De asemenea, compania franceză THALES, lider global în sectorul aero-defense, are o filială semnificativă la București, cu specialiști în cercetare și IT, generând o cifră de afaceri de 43 milioane euro în 2024. THALES dezvoltă tehnologii variate, de la sisteme de ochire pentru blindate și rachete, până la securitate cibernetică și sateliți militari.
Contextul actual
Astăzi, industria de apărare românească trebuie să se adapteze unei lumi complexe, în care alianțele și tehnologiile evoluează rapid. România poate valorifica tradiția sa aeronautică, precum și competențele inginerești păstrate cu dificultate în perioada post-comunistă, pentru a reintra în circuitul valoric european și global.
Comentează